În arsita vremii
Prin arsita verii toride
Prin colbu-ngrosat de-o schioapa
Stapân al câmpiei aride
Se duce taranul la sapa
Minuscul pârâu de sudoare
Din fruntea mereu gândurata
Alene se duce la vale
Prin albia-n vreme sapata
Pârâul îi scurge puterea
Si-ncet o prelinge-n tarâna
Dar vesnic îl lasa durerea
Din ea nu absoarbe-o farâma
Vâltoarea caldurii se zbate
Câmpia-i scaldata în valuri
Taranul e tot mai departe
Pierdut undeva între maluri.
Stângaci daca e-n lumea buna
Ades i se-aduce ocara
Ironic multi sar sa îi spuna:
"Lasati-l, ca e de la tara!"
Cu greu a tinut frunza verde
Copacul mai falnic sa fie
Dar truda în neguri se pierde
Si pare uitat pe vecie.
Priviti spre un pom oarecare
Se-nalta, dorindu-si lumina
Atunci când coroana îi moare
Sa stiti... s-a uscat radacina.
|
Vamesul
Vames batrân, natâng fara de mila
Ce strajuiesti hotarul spre trecut
Cum sa însel privirea ta agila
Si sa ajung din nou la început.
Eu fac un pas, tu îti maresti taramul
De vreau sa fac popas ma-ndemni sa plec
Putin sa ma întorc, un pas, doar unul
Pe unde-am fost mai lasa-ma sa trec.
Îmi spui sa urc, tinutu-i tot mai rece
La tâmple iata parul s-a brumat
Timpul ma ia în goana lui când trece
Dar de la timp, eu oare ce-am luat?
Carari, destine, drumuri serpuite
Unele-s line, altele cu spini
Dar toate sunt cu sensul înainte
Si-un urma noastra vamesii haini.
|
